Povestea cu drobul de sare

... în crunta-i posibilitate de a se desfăşura

Domnule Primar Nichita,

Să luăm o ipoteză:
Să presupunem, de exemplu, că este ora 07 dimineaţa şi, în apartamentul unei familii din cartierul Alexandru cel Bun (zona Zimbru), un drob de sare, cam de mărimea capului dumneavoastră, pică în landoul unui copil, strivindu-i ţeasta. Fireşte că mama va suna urgent la serviciul de ambulanţă cerând disperată ajutor.
Nu mai devreme de 07 şi 20 ( ca să vedeţi că nu optimismul îmi lipseşte) ajunge salvarea. Medicii acordă primul ajutor şi decid transportarea de urgenţă - atenţie!!! !URGENŢĂ! - a micului pacient, încă în viaţă, la spital. Este ora 07 şi 25 de minute şi speciala medicală porneşte din faţa scării. Cam pe unde era fosta Berărie "Zimbru" şoferul vede că pe sensul de acces spre Centru (acolo unde sunt mai toate spitalele) maşinile mici, mari, tramvaiele, autobuzele şi microbuzele staţionează bară la bară. Aşa cum este şi normal, cu sirenele şi luminile de avertizare pornite, încearcă varianta contra-sens. De acolo însă vin alte agregate asemănătoare, blocând accesul ambulanţei şi şansa la viaţă a micuţului.
Momentul fix în care ipotetic ne plasăm înseamnă ora 07:30. Bănuiesc că la o astfel de oră dumneavoastră coborâţi mult mai lejer de la vila dumneavoastră din Copou răsfoind, în maşina de serviciu, ziarele pe care şoferul are comandă a vi le cumpăra în fiecare dimineaţă (e o bănuială că aşa se întâmplă şi nu încercam nici măcar să fiu ironic).
Peste cinci minute, în care pruncul se zbate, cu fărâma de experienţă pe care o are, să reapuce drumul spre viaţă, salvarea este în dreptul Complexului Minerva. De aici traficul devine ca drumul spre iad: haotic şi înghesuit cu mitocani.
Chiar dacă vorbim despre o specială de urgenţe, aflată în alertă, nu cred că şansa de a se afla la baza podului îi revine mai devreme de ora 8 fără 20. Să presupunem că ăla micu e un luptător şi că el încă mai trăieşte, au trecut totuşi 40 de minute de la intrarea în gravitaţie, fix pe direcţia în care se afla capul său, a nenorocitului de drob de sare.
Scurtăm povestea. Încă 5 sau chiar 10 minute pănă când ambulanţa trece podul, şi alte 10 până la spital (cel mai probabil la Neurochirurgie în Tătăraşi). Total: o oră.
La Unitatea de Primire Urgenţe medicul de gardă constată decesul.
În curtea unităţii sanitare medicul de pe salvare îi explică mamei aflate în stare de şoc: "Dacă avea noroc cu traficul din Alexandru scăpa. Îmi pare rău, am şi eu copil acasă, ne-am dat toată silinţa, dar ... traficul, lucrări, aglomeraţie..."

***
Nimic de spus domnule primar, Iaşul are nevoie şi de poduri consolidate şi de linii noi de tramvai. Însă, Iaşul mai are nevoie şi de un plan de trafic coroborat cu planul lucrărilor de reabilitare a infrastructurii. Nu am să vă ascund părerea mea sinceră, cum că, în fapt, Iaşul are nevoie de un alt primar.

Nu ne dorim ca o astfel de poveste să se întâmple dar, de când ne punem noi cu soarta? Dacă sunteţi de părere că nu o veţi citi într-unul dintre ziarele pe care le răsfoiţi în drum spre birou, dimineaţa, atunci puteţi să dormiţi liniştit! Eu nu sunt prăpăstios însă vă avertizez că se poate întâmpla.

Şi oamenii politici au dreptul la sex oral!

"ŞOC: PSD cutremurat de un film porno misterios" Aşa sună ştirea pe care am citit-o azi de diminează în ediţia on-line a unui săptămânal local. După nu prea multe căutări am găsit postat pe un blog şi materialul acuzator. Da... personajul din imagini seamănă izbitor de bine cu femeia politică social-democrată despre care se vorbeşte.
Mă scârbesc astfel de ştiri, nu din pricina personajelor ci din cauza lejerităţii cu care un act intim ajunge public. Ana Birchall este om politic, dar până la a fi asta ea este o femeie obişnuită care are dorinţe, pasiuni, slăbiciuni, plăceri, vicii - spune-ţi-le cum vreţi - şi în consecinţă are dreptul şi la sex oral.
În măsura în care femeia din film este una şi aceeaşi cu Ana Birchall, pesedista, nu am a o judeca pentru felul în care face sex oral deoarece singura postură în care mă interesează este cea de om politic.
Nu mă interesează preferinţele oamenilor politici în materie de sex, dar mă scârbeşte bădărânia unora în a face publică viaţa intimă a lor şi mai ales a partenerilor sexuali.
Aşa că, oricare ar fi realitatea, decât să excludem din viaţa publică pe oamenii politici care mai au şi obiceiul de a practica sexul (de orice fel) mai bine îi împuşcăm pe bădăranii care îşi fac faimă sau avantaje dezvăluind astfel de intimităţi.
Am un mesaj pentru animalul (bănuiesc că este vorba de un bărbat) care a făcut această publicicitate: Să-ţi moară la intrare măi lăbarule!

O menţiune: Stimată doamnă (dacă dumneavoastră sunteţi personajul din imagini) în măsura în care actul a fost filmat cu ştirea dumneavoastră atunci aveţi o mare parte din vină.

Abdul, brobleme vrate?

Să fie oare o problemă religioasă sau simplă invidie? Am găsit acest mesaj scris pe balustrada unui podeţ dintr-un sat depărtat al judeţului. Fireşte că în spatele acestor slove există şi o poveste pe care însă nu am apucat să o dibui. Cel mai probabil ea se referă la un personaj care nu se poate mulţumi cu conjugalitatea oferită de consoarta legitimă şi a mai căutat, şi găsit, alte surse de plăcere şi romantism ... să zicem. Restul satului, sau poate doar unii rătăciţi prin mulţime, sau un bârfitor oarecare, invidios... în fine, unii consăteni au hotărât să-l supună oprobiului public, într-o formă mai puţin directă, mai întâi poreclindu-l „musulman” şi apoi dezvăluindu-i orientarea spre bigamie, cu vopsea neagră, pe o balustradă. Fireşte că tot satul ştie despre cine e vorba iar dacă nu, poate lesne afla oricine, căci uliţele sunt grăitoare; eu nu am avut însă răgaz. Şi „Jos” unde? În flăcările Iadului? Sau, de unde anume „jos”? O fi vreun lider contestat din cauza imoralităţii actelor sale, sau asta să fie un pretext? Pănă la urmă problema nu constă în „orientarea” religioasă (ceea ce e bine), ci în faptul că pătimeşte într-ale cărnii cu două femei, sau... cu una în plus. Autorul „caligrafiei” se putea rezuma la a scrie doar „Jos musulmanu’!”. Dar nu, problema e că are două. Şi poate că una dintre ele trebuia să fie chiar a lui, a autorului. Curaj prea mult nu cred să fia avut cel care a scris. Aşa cred! Spun asta pentru că eu aşi fi scris-o direct pe gardul blamatului. A nu se înţelege că îmi laud curajul sau că mă ocup cu astfel de treburi, dar aşa mi s-ar fi părut logic: cu eticheta pe borcan. Când mă voi întoarce în satul cu pricina am să caut să aflu mai multe.