Povestea cu drobul de sare

... în crunta-i posibilitate de a se desfăşura

Domnule Primar Nichita,

Să luăm o ipoteză:
Să presupunem, de exemplu, că este ora 07 dimineaţa şi, în apartamentul unei familii din cartierul Alexandru cel Bun (zona Zimbru), un drob de sare, cam de mărimea capului dumneavoastră, pică în landoul unui copil, strivindu-i ţeasta. Fireşte că mama va suna urgent la serviciul de ambulanţă cerând disperată ajutor.
Nu mai devreme de 07 şi 20 ( ca să vedeţi că nu optimismul îmi lipseşte) ajunge salvarea. Medicii acordă primul ajutor şi decid transportarea de urgenţă - atenţie!!! !URGENŢĂ! - a micului pacient, încă în viaţă, la spital. Este ora 07 şi 25 de minute şi speciala medicală porneşte din faţa scării. Cam pe unde era fosta Berărie "Zimbru" şoferul vede că pe sensul de acces spre Centru (acolo unde sunt mai toate spitalele) maşinile mici, mari, tramvaiele, autobuzele şi microbuzele staţionează bară la bară. Aşa cum este şi normal, cu sirenele şi luminile de avertizare pornite, încearcă varianta contra-sens. De acolo însă vin alte agregate asemănătoare, blocând accesul ambulanţei şi şansa la viaţă a micuţului.
Momentul fix în care ipotetic ne plasăm înseamnă ora 07:30. Bănuiesc că la o astfel de oră dumneavoastră coborâţi mult mai lejer de la vila dumneavoastră din Copou răsfoind, în maşina de serviciu, ziarele pe care şoferul are comandă a vi le cumpăra în fiecare dimineaţă (e o bănuială că aşa se întâmplă şi nu încercam nici măcar să fiu ironic).
Peste cinci minute, în care pruncul se zbate, cu fărâma de experienţă pe care o are, să reapuce drumul spre viaţă, salvarea este în dreptul Complexului Minerva. De aici traficul devine ca drumul spre iad: haotic şi înghesuit cu mitocani.
Chiar dacă vorbim despre o specială de urgenţe, aflată în alertă, nu cred că şansa de a se afla la baza podului îi revine mai devreme de ora 8 fără 20. Să presupunem că ăla micu e un luptător şi că el încă mai trăieşte, au trecut totuşi 40 de minute de la intrarea în gravitaţie, fix pe direcţia în care se afla capul său, a nenorocitului de drob de sare.
Scurtăm povestea. Încă 5 sau chiar 10 minute pănă când ambulanţa trece podul, şi alte 10 până la spital (cel mai probabil la Neurochirurgie în Tătăraşi). Total: o oră.
La Unitatea de Primire Urgenţe medicul de gardă constată decesul.
În curtea unităţii sanitare medicul de pe salvare îi explică mamei aflate în stare de şoc: "Dacă avea noroc cu traficul din Alexandru scăpa. Îmi pare rău, am şi eu copil acasă, ne-am dat toată silinţa, dar ... traficul, lucrări, aglomeraţie..."

***
Nimic de spus domnule primar, Iaşul are nevoie şi de poduri consolidate şi de linii noi de tramvai. Însă, Iaşul mai are nevoie şi de un plan de trafic coroborat cu planul lucrărilor de reabilitare a infrastructurii. Nu am să vă ascund părerea mea sinceră, cum că, în fapt, Iaşul are nevoie de un alt primar.

Nu ne dorim ca o astfel de poveste să se întâmple dar, de când ne punem noi cu soarta? Dacă sunteţi de părere că nu o veţi citi într-unul dintre ziarele pe care le răsfoiţi în drum spre birou, dimineaţa, atunci puteţi să dormiţi liniştit! Eu nu sunt prăpăstios însă vă avertizez că se poate întâmpla.