E perioadă de criză, investiţi inteligent!

Criza deja a iscat panică. E ca atunci când cineva află că are cancer pulmonar şi continuă să fumeze de stresul sfârşitului.Am învăţat că poate fi de prost gust să dai exemple proprii dar, trebuie să vă împărtăşesc ceva: nu mi-e frică de criză! Ce am de pierdut? Banii? Nu i-am avut niciodată! Puterea? Nu mai mult decât aceea de a mă ridica de la pământ, a mă scutura de praf şi a-mi continua drumul. Toate investiţiile pe care le-am făcut până acum, şi care îmi aduc „profit”, nu au presupus bani. Tocmai pentru că nu i-am avut. Da, dacă aş şti că cineva m-ar lăsa irevocabil fără prieteni, fără iubire, fără oamenii frumoşi pe care îi cunosc aş intra într-un fel de agonie, Drumul spre moarte m-are trage pe şina lui, aşa cum un macaz în gară trece trenul spre depou.Le fac o propunere celor care se tem de criză (nu am curajul să dau sfaturi): să investească în astfel de lucruri nepreţuite, pe care poţi să le ai fără bani. Pare idealist ceea ce spun? De ceva vreme lumea tot încearcă pragmatismul, şi iată unde s-a ajuns. Să încercăm şi idealismul! S-ar putea să vi se pară puţin exagerat dar, ce avem de pierdut? A nu se înţelege că văd în sărăcie o virtute sau am părerea că atunci când „încasezi” banul, dai, necondiţionat, bunătatea la schimb.O definiţie restrânsă dar total acceptată a inteligenţei spune că aceasta reprezintă capacitatea omului de a se adapta unor situaţii noi şi nefamiliare. Iată deci, criza aceasta reprezintă unul dintre marile teste de inteligenţă ale istoriei.Eu nu-mi doresc decât să ies din asta sănătos, cu spatele drept şi cu puterea şi motivaţia pentru a zâmbi frumos.

Joe Cocker feat. Brian May & Phil Collins - 2002


Ascultă aici şi varianta în primă audiţie, debutul lui Joe Cocker, Woodstock - 1969

Găsiţi cârtiţa!

Din ciclul <Î: "Puteţi să ne spuneţi cum arăta taxiul în care v-aţi pierdut actele?" R: "Da, era galben!">, voilla:
Portretul suspectului de la Braşov, care a jefuit o casă de amanet... sau de schimb valutar.Ce importanţă mai are? Grav e că au murit doi oameni.
Numai că eu ştiu vreo 10 bărbaţi (şi câteva femei) cărora, dacă le pui în cap o căciulă rusească riscă să îi ridice poliţia. Şi ce are la ochi? Ochelari de ăia pe care ţi-i pui ca să poţi dormi în avion?
Ăsta sigur aşa umblă pe stradă! Cred că l-am şi zărit pe fereastră acum câteva secunde. Glumeam! Nu vreau să duc autorităţile în eroare.

"Am greşit!"

Copiii, dar nu de puţine ori şi adulţii, testează disponibilitatea recompensatorie a celor de care depind, anticipând eşecul îndatoririlor asumate. Spre exemplu: „Păi, mamă, dacă nu iau 10 la teză, nici nu-mi mai trebuie să mă duc în excursie, de necaz!”. Cu toate că dorinţa, de fapt, nu piere, ba chiar se intensifică sub imperiul fricii de eşec, ei caută să obţină o încurajare, o certitudine că, până la urmă, li se va ierta neonorarea făgăduielii, că, cel puţin nu-i va certa nimeni.
Aşa a acţionat şi Traian Băsescu când a anunţat că nu va mai candida la prezidenţiale, în cazul în care Guvernul pe care l-a girat nu-şi îndeplineşte menirea promisă. Ca şi atitudine, situaţia e cât se poate de onestă, în aparenţă.
De la un anumit punct începem să ne îndepărtăm de caracterul pueril, naiv al condiţionării date şi ajungem ... continuarea pe Ziua de Iaşi

Citatul zilei, săptămânii, lunii, anului ... şi sperăm să nu devină mai mult de atât

"PSD este principalul nostru adversar si este inamicul numarul 1 al modernizarii Romaniei" Emil Boc, 7 nov 2008

Aşa e! Cine se aseamănă se adună.

Pretenţii

Vremea de afară şi cea de dinăuntru mă fac să-mi doresc şi mai abitir Primăvara.


Iată şi ...

Câteva pretenţii de primăvară


Vreau o livadă cu ciresi nebuni, stupi şi albine mute.
Vreau pământul sfârtecat de plug;
copiii ce se bucura desculţ.

Vreau inimi din petale,
cristale,
din râul dezgheţat.
Vreau un dovleac...,
să mi-l arunce-n cap, din joacă, un copil.
O vreau pe EA dezbracată, între flori,
şi mă vreau pe mine Zburător.
Vreau primul strop din apa ne-ncepută;

Vreau cântece de zei!
Vreau vulturi să culeagă pentru mine
hristoşii unor cruci abia-nflorite!


*** Cât de curând voi lansa un blog de poezie. Este o idee care mi-a venit acum câteva minute, când mi-am şi făcut contul pe blogspot. Se va numi Loc de Poezie

Vezi şi Este loc pentru puţină poezie?

Ce s-a întâmplat cu calmul englezesc?!?

CRIZA va bulversa până şi cele mai aşezate minţi. Şi nici eu nu mă simt prea bine ... :D

Să nu îndrăznim prea mult...

Mama ştie că nu trebuie să fie curioasă în ceea ce priveşte convorbirile mele telefonice şi corespondenţa, destinatarii mesajelor, în ce celulă vieţuiesc ei şi ce rost au pe lumea asta. Cu atât mai puţin vreau să-i las statului savoarea unei astfel de indiscreţii. Noua lege care reglementează regimul monitorizării convorbirilor telefonice, fie că se limitează ea numai la a consemna în catastife obscure identitatea apelantului şi a destinatarului, locul din care şi spre care se desfăşoară convorbirea, durata acesteia etc. este un abuz... continuarea pe Ziua de Iasi

FOTO "Tienes cojones cabron!"

Mi-a zis cumnată'meu: "Vrei să vezi ce dezastru e la Madrid?"
M-am gândit că tocmai ce au sărbătorit spaniolii Regii Magi, pe 6 ianuarie ( o sărbătoare pe care ei o considereră chiar mai importantă decât Crăciunul), şi au lăsat în urmă confetii pe străzi, sticle goale de spumant, ambalaje etc.
Nu, nici vorbă. A dat o ninsoare cum nu a văzut neam de neamul Madridului. Aeroportul Barajas s-a închis. Şoferii şi-au abandonat maşinile pe autostradă, mulţi dintre ei nu pentru că s-au împotmolit, ci din teama de a conduce mai departe (la ei nu există noţiunea de anvelope de iarnă). Alţii nici nu au avut curajul să iasă din casă. Pe copiii spanioli i-a încercat mai întâi teama necunoscutului alb, apoi şi-au aruncat inhibiţiile şi au ieşit la bulgăreală, urmând exemplul copiilor români, care se jucau şi strigau că-i ca acasă.
Cumnatu' a luat în drumul spre casă doi şoferi care şi-au abandonat automobilele pe marginea drumului. Când au văzut acul kilometrajului la 60 km/h au exclamat: " Tienes cojones cabron!"
Iar, când li s-a explicat că în România astfel de situaţii sunt frecvente, pe timp de iarnă, a venit altă exclamaţie: "No me jodas tio!", care poate fi tradus ca un fel de "Vai, să-mi bag ...!".

Cumnatu': "Am oprit maşina, am coborât, cu toate că nu e legal, şi m-am apucat să fotografiez autostrada pustie. Eram singur!"

Muntele si Abisul

Alb, alb, alb, infricosator de alb...
Caraimanul - Monumentul Eroilor
Nori si stanca - toate albe
Ce sa fie acolo?
Curiozitate...
Nori si stanca
Da, nori si stanca... Abisul
...
cautand Ceva
Oare unde se termina?

?
Fara vreun gand suicidar ma intrebam daca nu cumva nevazutul de dincolo era, in fapt, ceea ce stiam eu ca este - oamenii cu orasele lor, turisti, automobilele ce se inghesuie pe DN1 spre statiunile de pe Valea Prahovei. Ma intrebam daca acolo nu sunt toate implinirile mele, tot ceea ce imi lipseste, tot ceea ce vreau... Da, acolo erau toate!
...
...

Spre Abis, pe jos, cu rabdare ...

***

Platou "Babele", traseu Babele - Monumentul Eroilor, 1'30'' - 02 ianuarie 2009