Vineri seară, pierderea de vreme s-a numit Francesca

Filmul Francesca a avut marele noroc mediatic că a enervat pe cineva în Italia.

E o creaţie modestă, fără mari valenţe artistice, cu unele scene de umor "la tigaie", adică neelaborat, scene care pur şi simplu gâdilă, nu provoacă.

Pelicula are mari şanse să fie trecută la capitolul risipe. Prin scenariu plutesc clişee care nici măcar nu se leagă de la sine: interlopii, luzării (care se amestecă în afceri periculoase cu interlopii), fata care pleacă la muncă în Italia (cu autocarul) neştiind la ce se duce, homosexuali simpatici (funny gadgets) etc.

Pe scurt, nimic şarmant, profund, provocator, cu ţinte înalte. Totuşi, tipii care îi joacă pe interlopi au o prestaţie bună. În rest, multă frecţie.

Nu am altă experienţă în critică cinematografică, decât pe cea a oricărui cinefil, dar cred că asta e cea mai avizată opinie, a simplului privitor, care poate să aprecieze fără a implica în judecată alte variabile decât cele ale percepţiei, dacă filmul e bun sau prost. După părerea mea, e slab.

Pe lângă fond, am să mă refer la „formă”.

Organizarea a fost execrabilă. Am cumpărat bilete cu două zile înainte, pentru ora 21. Când am ajuns la cinema, eu şi alte zeci de persoane, am avut supriza să aflăm că reprezentaţia de la ora scrisă pe bilet e pentru purtătorii de invitaţie, noi având ocazia de a intra la film abia de la ora 23. Răspunsurile organizatorilor la această problemă eludau responsabilitatea bunului simţ. Pe un ton chiar revoltat în faţa celor care cereau explicaţii: „Nu ştiu frate! Noi am zis la casă că e de la 11, dar ei nu au înţeles. Trebuia să vă interesaţi şi voi, am pus şi hârtia asta în geam, pe care scrie clar!” De parcă angajata de la casă trăieşte cu mine în apartament, iar eu, de miercuri, când am cumpărat biletul, până vineri, nu am avut altceva de făcut decât să şterg cu privirea geamurile de la Victoria. Eu trebuia să prevăd şi să anticipez greşeala lor.

M-am întors la ora 23, am văzut filmul şi impresiile sunt după cum le povestesc. Dacă aş fi intrat la ora 21, aş fi avut altă părere despre film? Nu!

E viţeversa!

E furtună prin Guvern, pe la Cotroceni, se rup coaliţii, sunt alungaţi miniştri şi instalaţi alţii şi, surpriză... Leul se apreciază. Hrrrr!

S-a întors lumea cu fundul în sus, vă spun eu...

Tata Nelu ...

Ce-mi place mie la Ion Iliescu este că întotdeauna îşi găseşte cele mai potrivite cuvinte pentru a descrie o situaţie, un om etc.

Mulţi politicieni şi comentatori ar fi zis despre comportamentul lui Băsescu sau a lui Boc că este abuziv, exagerat, discreţionar şamd; Tata Nelu a folosit "samavolnic". Un cuvânt rotund, care produce un exces de salivă la rostire (de-ţi vine să scuipi), care-ţi umple gura de sacade lingvistice, un termen de "producţie" rusească (cum altfel?!).

La fel ca termenul "prostănac", tot de origine slavă şi el.

Plictiseală

Mă plictisește teribil această țară a incompetenței instituționalizate. Caragiale s-ar fi plictisit și el în scrierile sale reluând permanent aceleași metehne ale neamului ăsta de mediocri.

Numere vestimentare

Din ce în ce mai mulţi producători vestimentari pun numere pe haine. Tricouri, hanorace, jachete, pantaloni, chiloţi - 78, 84, 96, 22, 99...
A devenit dificil să găseşti un articol de îmbrăcăminte fără număr pe el. Zilele trecute am, renunţat la câteva cămăşi şi tricouri din pricina acestei manii de neînţeles. O fi un manifestarea unui complex a crizei financiare; un fel de invocare a spiritelor protectoare a numerelor?
Tocmai am terminat cartea lui Evgheni Zemiatin - "Noi". Zemiatin este un precursor al autorilor Aldous Huxley şi George Orwell ăn ceea ce priveşte "ditopia". "Noi" i-a influenţat pe aceştia pentru cărţile "Minunata lume nouă", respectiv "O mie nouă sute opt zeci şi partu".
La Zemiatin, locuitorii Statului Unic, datori acestuia cu Fericirea şi implicit obligaţi la Fericire, nu aveau nume, ci numere: D - 503, I - 330, o - 90, R - 13 etc.

Apel pentru un exerciţiu de voinţă eficient

Poate că ar trebui să nu lăsăm să iasă chiar cum vor ei. Din ce în ce mai accentuata tendinţă de absenteism la urne nu poate avea un rezultat sănătos. Ce să ne închipuim? Că ei suferă dacă nu venim să-i votăm? Oricâţi am fi, ei tot se aleg.
Un om deştept a spus, undeva în istorie, că pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic. Aruncarea lehametii în faţa politicienilor e tot atât de eficientă precum toate înjurăturile şi blestemele pe care le primesc.
Să nu uităm că există câini de companie, bine crescuţi şi vagabonzi periculoşi. Primii se vor dezvolta pe măsură ce li se va asigura un mediu curat, hrană sănătoasă şi educaţie, devenind loiali şi ascultători la comenzile stăpânilor. Cei din a doua categorie se vor dezvolta şi înmulţi şi ei, dar pe măsură ce va creşte mizeria făcută de oameni; se vor hrăni cu resturi aruncate aiurea sau oferite neglijent, rămânând nişte animale imprevizibile, un pericol permanent. Putem avea nişte politicieni rezultat al preocupării şi implicării noastre civice, sau politicieni rezultat al neglijenţei şi jemanfişismului nostru.... continuarea pe Ziua de Iaşi

Gheorghe Nichita, într-o vizită fulger la Iaşi

Biroul de presă al Primăriei Iaşi a anunţat că într-o dată ce ne va fi anunţată aproape de eveniment, domnul Gheorge Nichita va efectua o vizită fulger în municipiul Iaşi pentru a-şi lua de acasă schimbruile de haine. Acest lucru are loc deoarece într-o dată anterioară, un funcţionar al primăriei, ce era însărcinat cu transportul valoroaselor veşminte către firma de curierat a încurcat valizele, trimiţănd în loc geamantanul cu problemele ce trebuie rezolvate în municipiu... continuare în Ziua de Iaşi

Crin Obama, Principele Obama, Mircea Obama ...

O nouă „familie” politică, transpartinică, se formează chiar în acest moment în România. „Obama” a devenit o modă de campanie, o etichetă de pus pe uşa partidelor sau, mai bine zis, tema unui concurs electoral, cu premiu în voturi, desfăşurat sub denumirea „Cine ne va fi Obama?”. American Dream a devenit pentru noi American Complex. Trăim, de câteva decenii, aceeaşi fixaţie imatură, o frustrare ridicolă, că nu am ajuns precum EI, americanii, deşi nimic din soarta celor două naţiuni nu a coincis vreodată. De ce nu avem justiţia lor, poliţia lor, legile lor, bursele lor, sistemul lor electoral şi, mai nou, Preşedintele Lor?
America şi-a luat Obama, vrem şi noi! ... continuarea pe Ziua de Iaşi

Atenţie, din IS 77 KFY se trage cu ouă!!!

In seara asta (24 aprilie 2009), în timp ce îmi efectuam obişnuita alergare pe pasarela din Alexandru, am fost atacat cu un ou :D. Un automobil marca Ford Focus, de culoare argintie, cu numărul de înmatriculare IS 77 KFY a încetinit în ritmul meu de alergare, pasagerul din partea dreaptă m-a întrebat în ce direcţie este gara, eu, de bună credinţă, binevoitor, i-am răspuns, el, fără să îmi pot explica gestul, a aruncat cu un ou (crud) în mine. În timp ce a accelerat am putut observa foarte bine detaliile de intentificare a automobilului. Mi-a fost martor un angajat al Ministerului de Interne (nu o spun pentru intimidare), aflat şi el în acelaşi exerciţiu fizic ca şi mine care, situându-se la doar câţiva metri în urma mea, mi-a mărturisit că respectivii au avut o tentativă de a descărca "cartuşul galinaceu" pe el. Probabil că statura sa, ceva mai robustă, i-a intimidat. :)
***
Cât de neted trebuie să fie creierul unui individ care face aşa ceva?! Mărturisesc că faza m-a amuzat. L-a amuzat mai puţin pe colegul de cca. 130 de kg de muşchi care, deşi nu a fost agresat fizic, a promis răzbunare. Pe mine nu mă interesează decât să ştie şi alţii care au obiceiul să iasă seara la alergat că nişte capete goale umblă cu o maşină argintie (IS 77 KFY - Ford Focus) prin oraş şi aruncă cu ouă în ei.
Băieţii care vă aflaţi în automobilul respectiv, mintea voastră netedă şi odihnită nu cunoaşte că, cine aruncă azi un ou, mâine îl va pierde şi pe al doilea!
Şi încă ceva, vorba unui prieten, Iaşul nu este un oraş mic, este un sat mai mare!

În curând, taxă pe impozit

Curând va veni vremea când guvernul "pedele minus pesede" va introduce impozitul pe impozit.
Adică, tu, întreprinzătorule, cetăţeanule, plăteşti vreun impozit? Fireşte că o faci, de mic copil. Păi,înseamnă că ai de unde, înseamnă că îţi merge! Te târăşti? Nu-i bine!
Vrei să scapi de orice povară fiscală? Daaaa! Atunci mori!
***
Se apropie două campanii, debitorii din cele trecute le latră guvernanţilor pe la uşi. De unde bani, dacă nu de la amărâţi, din impozitul forfetar, de exemplu?!