Numere vestimentare

Din ce în ce mai mulţi producători vestimentari pun numere pe haine. Tricouri, hanorace, jachete, pantaloni, chiloţi - 78, 84, 96, 22, 99...
A devenit dificil să găseşti un articol de îmbrăcăminte fără număr pe el. Zilele trecute am, renunţat la câteva cămăşi şi tricouri din pricina acestei manii de neînţeles. O fi un manifestarea unui complex a crizei financiare; un fel de invocare a spiritelor protectoare a numerelor?
Tocmai am terminat cartea lui Evgheni Zemiatin - "Noi". Zemiatin este un precursor al autorilor Aldous Huxley şi George Orwell ăn ceea ce priveşte "ditopia". "Noi" i-a influenţat pe aceştia pentru cărţile "Minunata lume nouă", respectiv "O mie nouă sute opt zeci şi partu".
La Zemiatin, locuitorii Statului Unic, datori acestuia cu Fericirea şi implicit obligaţi la Fericire, nu aveau nume, ci numere: D - 503, I - 330, o - 90, R - 13 etc.

Apel pentru un exerciţiu de voinţă eficient

Poate că ar trebui să nu lăsăm să iasă chiar cum vor ei. Din ce în ce mai accentuata tendinţă de absenteism la urne nu poate avea un rezultat sănătos. Ce să ne închipuim? Că ei suferă dacă nu venim să-i votăm? Oricâţi am fi, ei tot se aleg.
Un om deştept a spus, undeva în istorie, că pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic. Aruncarea lehametii în faţa politicienilor e tot atât de eficientă precum toate înjurăturile şi blestemele pe care le primesc.
Să nu uităm că există câini de companie, bine crescuţi şi vagabonzi periculoşi. Primii se vor dezvolta pe măsură ce li se va asigura un mediu curat, hrană sănătoasă şi educaţie, devenind loiali şi ascultători la comenzile stăpânilor. Cei din a doua categorie se vor dezvolta şi înmulţi şi ei, dar pe măsură ce va creşte mizeria făcută de oameni; se vor hrăni cu resturi aruncate aiurea sau oferite neglijent, rămânând nişte animale imprevizibile, un pericol permanent. Putem avea nişte politicieni rezultat al preocupării şi implicării noastre civice, sau politicieni rezultat al neglijenţei şi jemanfişismului nostru.... continuarea pe Ziua de Iaşi

Gheorghe Nichita, într-o vizită fulger la Iaşi

Biroul de presă al Primăriei Iaşi a anunţat că într-o dată ce ne va fi anunţată aproape de eveniment, domnul Gheorge Nichita va efectua o vizită fulger în municipiul Iaşi pentru a-şi lua de acasă schimbruile de haine. Acest lucru are loc deoarece într-o dată anterioară, un funcţionar al primăriei, ce era însărcinat cu transportul valoroaselor veşminte către firma de curierat a încurcat valizele, trimiţănd în loc geamantanul cu problemele ce trebuie rezolvate în municipiu... continuare în Ziua de Iaşi

Crin Obama, Principele Obama, Mircea Obama ...

O nouă „familie” politică, transpartinică, se formează chiar în acest moment în România. „Obama” a devenit o modă de campanie, o etichetă de pus pe uşa partidelor sau, mai bine zis, tema unui concurs electoral, cu premiu în voturi, desfăşurat sub denumirea „Cine ne va fi Obama?”. American Dream a devenit pentru noi American Complex. Trăim, de câteva decenii, aceeaşi fixaţie imatură, o frustrare ridicolă, că nu am ajuns precum EI, americanii, deşi nimic din soarta celor două naţiuni nu a coincis vreodată. De ce nu avem justiţia lor, poliţia lor, legile lor, bursele lor, sistemul lor electoral şi, mai nou, Preşedintele Lor?
America şi-a luat Obama, vrem şi noi! ... continuarea pe Ziua de Iaşi

Atenţie, din IS 77 KFY se trage cu ouă!!!

In seara asta (24 aprilie 2009), în timp ce îmi efectuam obişnuita alergare pe pasarela din Alexandru, am fost atacat cu un ou :D. Un automobil marca Ford Focus, de culoare argintie, cu numărul de înmatriculare IS 77 KFY a încetinit în ritmul meu de alergare, pasagerul din partea dreaptă m-a întrebat în ce direcţie este gara, eu, de bună credinţă, binevoitor, i-am răspuns, el, fără să îmi pot explica gestul, a aruncat cu un ou (crud) în mine. În timp ce a accelerat am putut observa foarte bine detaliile de intentificare a automobilului. Mi-a fost martor un angajat al Ministerului de Interne (nu o spun pentru intimidare), aflat şi el în acelaşi exerciţiu fizic ca şi mine care, situându-se la doar câţiva metri în urma mea, mi-a mărturisit că respectivii au avut o tentativă de a descărca "cartuşul galinaceu" pe el. Probabil că statura sa, ceva mai robustă, i-a intimidat. :)
***
Cât de neted trebuie să fie creierul unui individ care face aşa ceva?! Mărturisesc că faza m-a amuzat. L-a amuzat mai puţin pe colegul de cca. 130 de kg de muşchi care, deşi nu a fost agresat fizic, a promis răzbunare. Pe mine nu mă interesează decât să ştie şi alţii care au obiceiul să iasă seara la alergat că nişte capete goale umblă cu o maşină argintie (IS 77 KFY - Ford Focus) prin oraş şi aruncă cu ouă în ei.
Băieţii care vă aflaţi în automobilul respectiv, mintea voastră netedă şi odihnită nu cunoaşte că, cine aruncă azi un ou, mâine îl va pierde şi pe al doilea!
Şi încă ceva, vorba unui prieten, Iaşul nu este un oraş mic, este un sat mai mare!

În curând, taxă pe impozit

Curând va veni vremea când guvernul "pedele minus pesede" va introduce impozitul pe impozit.
Adică, tu, întreprinzătorule, cetăţeanule, plăteşti vreun impozit? Fireşte că o faci, de mic copil. Păi,înseamnă că ai de unde, înseamnă că îţi merge! Te târăşti? Nu-i bine!
Vrei să scapi de orice povară fiscală? Daaaa! Atunci mori!
***
Se apropie două campanii, debitorii din cele trecute le latră guvernanţilor pe la uşi. De unde bani, dacă nu de la amărâţi, din impozitul forfetar, de exemplu?!

Domnule primar, v-am înjurat!

Cum se poate numi fenomenul care se întâmplă în oraşul nostru? Nici măcar nu încerc să dau variante de răspuns, să luminez fraza. Nu pot aşa, dintr-odată. Fenomenul e pe cât de evident, pe atât de complex. Într-una din zilele trecute mi-am propus să nu mai înjur. Prea mi se părea că aveam tendinţa de a emana fie în gând, fie cu glas ceva mai pronunţat, la tot pasul, cuvinte scabroase sau nu tocmai principiale. Nu se cuvine, mi-am spus. Jurământul mi-a fost zădărnicit la primul contact cu strada, cu „minunata” noastră cetate. Destinul meu de pieton a plasat între trotuarul pe care mă deplasam şi rotiţe nervoase ale unui automobil condus de un şofer grăbit (şi nesimţit) o groapă plină cu apă şi noroi.
Când deja te-ai întâlnit des cu astfel de situaţii, experienţa îşi arată utilitatea. Am prevăzut faza şi am anticipat traiectoria nămolului... continuarea pe Ziua de Iaşi

Zâmbetele şi nătărăii

E oare atât de simplu să-ţi dai seama ce înseamnă un zâmbet, ce exprimă el? De pildă, cum arată un zâmbet „complice”?
Bogdan Olteanu pare să aibă o aventură cu Alina Gorghiu pentru că a fost „surprins” zâmbindu-i complice acesteia. În primul rând, complicitatea poate avea ipostaze, nu neapărat sentimentale (mai ales când vorbim despre oameni politici).
Nu e treaba mea cât de adânc merge relaţia dintre cei doi, dacă este una colegială, de amiciţie, sentimentală. Mă gândesc doar că dintr-un zâmbet nu poţi face o teorie publică cu privire la reciprocitatea sentimentală dintre două pesoane. Nu e suficient.
Se poate întîmpla ca, om cu obligaţii, cu familie, cu relaţii fiind să faci păcatul de a zâmbi cuiva şi zâmbetul acela să i se pară unui frustrat, care scrie la gazetă, complice. Şi el nu are cum să ştie că un zâmbet, prin definiţia lui, trebuie să fie frumos, cald, dăruitor, duios, tandru (de vreme ce el le zâmbeşte colegelor şi amicelor lui doar când îl cuprinde erecţia, aşadar, poate nu foarte des). Şi te dă mocofanul, purulentul, acneicul, nătărăul la gazetă iar, de aici, ţi se pot întîmpla neplăceri.Deci, nu ai ciupit-o de fund, nu ai bagat nasul în decolteul ei, nu ai mângâiat-o pe picioare, nu ai sărutat-o după ureche, pe gât, nici măcar nu i-ai trimis bezele. Nu! I-ai zâmbit şi atât.

Şi atunci, de ce nu se scrie "Piţa"?!

Cum ar fi sunat o atestare documentară, într-o închipuită presă a vremii lui Ştefan, să zicem:

OBÂRŞIA

Cronica de fiecare zi a Curţii, 14 Cuptor, anul 6530 de la Facerea Lumii

Bureţii spurcaţi au mânjit Curtea lui Ştefan!
Asară, la curtea Măriei Sale Ştefan, or fost treziţi, în mare grabă, doctorii cei iscusiţi, de la Veneţia. Zarva a fost pricinuită de o pânticăraie cumplită care i-a cuprins laolaltă pe degustătorii, boierii şi boieroaicile veniţi la ospăţul pe care Măria Sa l-a dat în cinstea ultimei izbânzi împotriva turcilor. Ipak, pare-se că deranjul le-a fost stârnit mesenilor de bucate.După o de început cotrobăială pe care, de launloc cu paharnicul, sfetnicul de taină şi căpitanul gărzii Măriei Sale, doctorii l-au săvărşit, a ieşit învăţătura că pricina şade în bureţii folosiţi la prepararea preaiubitei noastre mâncări bătrâneşti, Pizza, „anafura de frupt a strămoşilor care ne-au salvat neamul de la atârnarea de cotropitori”, cum a descris-o cronicarul Ureche, într-o isprăvnicie literară de curând săvârşită .Preparatorul bucatelor Măriei Sale era să plătească cu capul pentru asta, fiind izbăvit de spiţerul de taină al Domnitorului care spune că bureţii de anul acesta nu se pot deosebi între ei, cei sănătoşii de cei parşiviţi, nu se ştie din ce pricină. Ipak, dregătorul a mai transmis prostimii să se ferească ca de Satana de la a mânca bureţi, până nu se va şti că s-a isprăvit cu blestemul. Boierii s-au ales mai mult cu spaima şi usturimea frunzei de brusture care a rămas după nenumăratele ieşiri ale domniilor lor, ei fiind amu izbăviţi de orice primejdie. Mai cu bătaie de cap a fost pentru dregătorime, care, cu mic cu mare, în toiul nopţii, a ieşit la curăţat podeaua, pereţii încăperii de ospăţ şi ţoalele cele dăruite de Sultan în căutarea prieteniei Măriei Sale.

Cred ca meritam, eu si prieteniui mei, o masa pentru publicitatea gratuita.

Fara piţa!

Ar fi interesant

Mi-ar plăcea să văd o confruntare electorală între Crin Antonescu şi Sorin Oprescu. Ambii ştiu să fie delicaţi, dar fermi. Ambii au şarmul şi carisma marilor lideri, până la proba dezamăgirii. Sa vedem daca Sorin Oprescu va decide să intre în cursa pentru Cotroceni. Si pentru PSD ar insemna o schimbare.
În faţa celor doi, acest boylover de mahala numit Traian Băsescu, care le zice mai ceva ca „pupa-m-ai în cur”, care te umple de flegme pe tine, măi găozarule şi ţigancă împuţită, ar rămâne un mucos obraznic ieşit la cerşit.
Ar fi interesant ...